Dubrovnik în trei zile, orașul care a fost republică timp de secole
Pe coasta de sud a Croației, între munții goi și Marea Adriatică, Dubrovnik a fost timp de aproape 5 secole capitala unei republici maritime independente, Ragusa, care a făcut comerț în tot Mediteraneul și a rezistat, prin diplomație, marilor imperii din jur. Pe steagul ei scria un singur cuvânt, în latină: libertate. Republica a abolit comerțul cu sclavi încă din 1416, printre primele state din Europa, și a funcționat până în 1808, când a fost desființată de armatele lui Napoleon.
Orașul vechi, înconjurat complet de ziduri, e înscris din 1979 în patrimoniul UNESCO. Lord Byron l-ar fi numit perla Adriaticii, iar porecla a rămas.
Plimbarea pe ziduri
Zidurile Dubrovnikului, lungi de aproximativ 1.940 de metri și înalte, pe alocuri, de 25 de metri, au fost construite și întărite între secolele al XII-lea și al XVII-lea. Turul complet, pe culoarul de pe creasta lor, durează 1-2 ore și oferă priveliști spre acoperișurile de țiglă portocalie, curțile interioare și marea.
Ora contează mult. Vara, de la prânz, piatra se încinge, iar umbra lipsește aproape complet. Primele ore ale dimineții, imediat după deschidere, ori ultima oră dinaintea închiderii sunt cele mai potrivite. Apa și pălăria sunt obligatorii.
Stradun, Palatul Rectorului și bisericile
Strada principală a orașului vechi, numită Stradun, traversează orașul de la o poartă la alta, pe aproximativ 300 de metri. Pavajul de calcar alb, lustruit de pașii a milioane de oameni, strălucește ca marmura, mai ales după ploaie, când devine și foarte alunecos.
În 1667, un cutremur puternic a distrus o mare parte a orașului. Reconstrucția a dat Stradunului aspectul uniform de azi, cu case cu aceeași înălțime și magazine la parter, cu uși și ferestre arcuite. Fântâna mare de la intrarea în oraș, construită în 1438, aducea apa prin apeduct de la o distanță de 12 kilometri.
În mănăstirea franciscană de la intrarea în oraș funcționează o farmacie deschisă în 1317, una dintre cele mai vechi farmacii din Europa care funcționează și astăzi.
Palatul Rectorului, sediul guvernului republicii, adăpostește azi muzeul de istorie al orașului. Rectorul era ales pentru doar o lună, timp în care nu avea voie să părăsească palatul fără aprobarea senatului, o regulă gândită pentru a împiedica orice tentație de putere personală.
Catedrala barocă, ridicată după cutremurul din 1667, are o tezaurărie cu relicve în ferecături de aur și argint, iar mănăstirea dominicană, la capătul de est al orașului, păstrează o colecție de pictură religioasă a școlii locale.
Războiul și refacerea
În 1991-1992, în timpul războiului din fosta Iugoslavie, orașul a fost asediat și bombardat luni la rând. Peste jumătate din clădirile orașului vechi au fost lovite. Refacerea, cu țiglă nouă, ușor mai deschisă la culoare, se vede și astăzi de pe ziduri: acoperișurile mai strălucitoare marchează locurile atinse de proiectile. Un mic muzeu de pe dealul de deasupra orașului păstrează amintirea acelor luni.
Telecabina de pe Srđ
Deasupra orașului se ridică dealul Srđ, la aproximativ 412 metri. Instalația, inaugurată în 1969, distrusă în război și redeschisă în 2010, urcă până sus în câteva minute, iar de pe terasă, orașul vechi apare în întregime, ca o machetă așezată pe mare, cu insulele din larg. La apus, priveliștea e cea mai frumoasă. Drumețul în formă bună poate urca și pe jos, pe o potecă în serpentine, în aproximativ o oră, cel mai bine dimineața ori seara.
Insula Lokrum și păunii ei
La 10-15 minute cu barca de portul vechi, insula Lokrum e o rezervație naturală acoperită de pini, măslini și grădini botanice. Pe ea trăiesc în libertate zeci de păuni, aduși în secolul al XIX-lea, care se plimbă printre vizitatori. Un mic lac sărat, legat de mare, numit Marea Moartă, e potrivit pentru copii. Insula nu are hoteluri, iar ultima barcă pleacă seara. O legendă locală spune că benedictinii alungați de pe insulă în secolul al XIX-lea ar fi blestemat-o, iar ghizii o povestesc și azi.
Stridiile de la Ston și vinurile din Pelješac
La o oră de mers cu mașina spre nord, orașul Ston e înconjurat de un sistem de ziduri de aproximativ 5,5 kilometri, unul dintre cele mai lungi din Europa, construit pentru apărarea salinelor republicii, care funcționează și astăzi. Golful din apropiere e celebru pentru stridii și midii, crescute de secole în apa limpede.
Peninsula Pelješac, alături, produce unele dintre cele mai apreciate vinuri roșii ale Croației, din soiul local plavac mali, crescut pe pante abrupte, deasupra mării.
Mâncarea dalmată
Bucătăria locală e mediteraneeană și simplă: pește la grătar, cu ulei de măsline și usturoi, risotto negru, colorat cu cerneală de sepie, caracatiță și miel gătite sub un clopot de fier acoperit cu jar, numit peka, care trebuie comandat cu câteva ore înainte. Desertul tradițional al orașului e o budincă de ouă cu caramel, asemănătoare cu crema de zahăr ars.
Organizarea drumului
Orașul vechi devine foarte aglomerat în zilele în care sosesc mai multe nave de croazieră, iar autoritățile au introdus limite pentru numărul lor. Primăvara târzie și începutul toamnei, din mai până în iunie și din septembrie până la mijlocul lui octombrie, oferă vreme caldă, mare plăcută și mai puțină aglomerație. Vara, temperaturile trec frecvent de 30 de grade.
Croația folosește euro. Aeroportul se află la aproximativ 20 de kilometri de oraș, iar autobuzele fac drumul în circa 30 de minute. Pentru cine are mai multe zile, Muntenegrul, cu golful Kotor, și orașul Mostar, cu podul lui vechi, din Bosnia și Herțegovina, se pot vizita într-o zi, cu actele de identitate pregătite pentru trecerea granițelor.






